Prezentare
Sistemul de probațiune este un serviciu public de interes național, care contribuie la înfăptuirea actului de justiție și își desfășoară activitatea în scopul menținerii siguranței comunității, al reabilitării sociale a infractorilor, al diminuării riscului de săvârșire a unor noi infracțiuni.
În România, sistemul de probațiune este reprezentat la nivel central de Direcţia Naţională de Probaţiune, instituție publică cu personalitate juridică din cadrul Ministerului Justiţiei, constituită în temeiul Legii nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare, și a Hotărârii Guvernului nr. 1079/2013 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, şi de 42 de structuri teritoriale, denumite servicii de probațiune.
Scurt istoric:
În anul 1996 a fost semnat primul Protocol de colaborare între autoritățile publice locale (Penitenciarul Arad, Tribunalul Arad, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Primăria Arad, Prefectura Arad, Consiliul Județean Arad, Universitatea de Vest Timișoara) şi stake-holderii internaționali (Universitatea Oxford, Serviciul de probațiune Devon – UK, Organizația ”Europa pentru Europa”, Organizația ”Rennincoor Open Hand”).
În perioada 1997 – 2000 s-a înființat centre experimentale de probațiune. Primul centru a fost înființat în anul 1997, la Arad, și a funcționat ca un compartiment distinct în cadrul Penitenciarului Arad.
Urmând modelul centrului pilot de la Arad, au fost înființate centrele experimentale de probațiune care au funcționat în cadrul penitenciarelor sau al centrelor de reeducare, la Focşani, Gherla, Dej, Găeşti, Cluj Napoca, Iaşi, Piteşti, Târgovişte, Timişoara, Bucureşti.
În 1998, asistenţa tehnică oferită de guvernul britanic s-a concretizat în proiectul, numit „Probaţiunea în România”, care avea ca scop crearea unui sistem de probaţiune la nivel naţional.
Primele 11 centre experimentale de probaţiune au fost înființate astfel:
- 1.Proiectul – pilot. Centrul experimental de probaţiune Arad – 1997
- 2.Centrul Experimental de Probaţiune Găeşti – 1997
- 3.Centrul Experimental de Probaţiune Focşani – 1997
- 4.Centrul Experimental de Probaţiune Gherla – 1998
- 5.Centrul Experimental de Probaţiune Cluj – 1998
- 6.Centrul Experimental de Probaţiune Dej – 1998
- 7.Centrul Experimental de Probaţiune Iaşi – 1998
- 8.Centrul Experimental de Probaţiune Piteşti – 1999
- 9.Centrul Experimental de Probaţiune Târgovişte – 1999
- 10.Centrul Experimental de Probaţiune Timişoara – 1999
- 11.Centrul Experimental de Probaţiune Bucureşti – 2000
În anul 2000 au fost elaborate Ordonanța Guvernului nr. 92/2000 (aprobată ulterior prin Legea nr. 129/2002), precum și Hotărârea de Guvern nr. 1239/2000 privind aprobarea regulamentului de aplicare a dispoziţiilor acestei ordonanțe, care au asigurat fundamentul legal al organizării şi funcționării viitoarelor servicii de probațiune.
Au fost înființate gradual, în baza ordinelor succesive ale Ministrului Justiţiei, 41 de servicii de probaţiune, denumite servicii de reintegrare socială și supraveghere. Acestea funcționau pe lângă Tribunale și formau, împreună cu Direcţia de Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, sistemul naţional de probaţiune românesc. Astfel, începând cu data de 1 septembrie 2001, au fost înfiinţate primele 28 de servicii, în judeţele: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Botoşani, Braşov, Buzău, Călăraşi, Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mureş, Olt, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Vaslui, Vâlcea, Vrancea şi Bucureşti. Începând cu data de 13 decembrie 2002, au fost înfiinţate alte 13 servicii, în judeţele: Bistrița, Caraș-Severin, Galați, Giurgiu, Harghita, Ialomița, Mehedinți, Neamț, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Teleorman, Tulcea.
Este important de menționat faptul că Serviciul de Probațiune Ilfov a fost înființat în data de 1 noiembrie 2011, odată cu începerea activității Tribunalului Ilfov, iar data începerii activității serviciului a fost 1 februarie 2012.
În anul 2006 au fost adoptate Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probațiune și Legea nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, prin care personalul de probațiune dobândește o recunoaștere oficială, se (re)aduce în limbajul juridic vechea denumire pe care serviciile o purtaseră în perioada experimentală, anume aceea de ”servicii de probațiune”, și au fost stabilite repere privind managementul carierei profesionale, atribuțiile, interdicțiile, incompatibilitățile și drepturile personalului.
După anul 2009 au fost adoptate noul Cod penal (prin Legea nr. 286/2009), noul Cod de procedură penală (Legea nr. 135/2010), urmate de modificări semnificative în materie penală (Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune; Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal; Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal).
Subsecvent modificărilor legislației în materie penală, Direcţia de Probaţiune a fost reorganizată și redenumită Direcţia Națională de Probaţiune, funcționând în cadrul Ministerului Justiției. În acest context, serviciile de probațiune sunt coordonate metodologic, subordonate administrativ și financiar Direcţiei Naționale de Probaţiune.
De-a lungul ultimilor 20 de ani (2001-2021) au fost înregistrate numeroase modificări legislative urmate de o creștere constantă și semnificativă a numărului de persoane care se află în evidența sistemului de probațiune, fiind necesară suplimentarea permanentă a schemei de personal, ca urmare a suprasolicitării resursei umane existente (la finalul anului 2020 erau în activitate 444 de consilieri de probațiune care gestionau 103.000 dosare de supraveghere).
Broșură prezentare sistem de probațiune