Munca neremunerată în folosul comunității: impact, marturii, perspective – o șansă dublă pentru județul Sălaj

Munca neremunerată în folosul comunității, o activitate pe care o desfășoară persoanele care au comis infracțiuni și au primit pedepse neprivative de libertate, este o formă de contribuție socială care aduce beneficii atât la nivel individual, cât și colectiv.

Persoanele supravegheate au obligația de a efectua muncă pentru un număr fix de ore stabilit prin sentința penală, în beneficiul instituțiilor publice, instituțiilor de cult sau organizațiilor neguvernamentale.

În județul Sălaj, cei 13 consilieri de probațiune au în supraveghere aproximativ 1.000 de persoane, iar 90% dintre acestea au obligația de a efectua muncă neremunerată în folosul comunității. Aceasta oferă șansa de a repara prejudiciul creat comunității și contribuie la dezvoltarea abilităților personale și facilitarea creării sau restabilirii legăturilor interpersonale cu membrii comunității. Raportându-ne la valoarea actuală a salariului minim brut pe economie, dacă instituțiile ar fi plătit această muncă, ar fi avut nevoie de o sumă aproximativă de 2.000.000 lei.

Instituțiile din comunitate implică persoanele care au obligația de a efectua muncă neremunerată în folosul comunității, în diferite activități precum: curățarea parcurilor, reabilitarea anumitor zone degradate, pregătirea materialului lemnos pentru încălzirea școlilor și bisericilor, vopsirea, construirea gardurilor, a coșurilor de fum etc., multe dintre acestea contribuind la rezolvarea unor probleme locale semnificative.

Unul dintre reprezentanții instituțiilor în care se realizează muncă neremunerată în folosul comunității este părintele Moldovan Dorin de la Biserica Adormirea Maicii Domnului din localitatea Jibou. Acesta spune că una dintre datoriile pastorale ale Bisericii este să asiste și să ajute persoanele care au nevoie de sprijin, deci implicit pe cei care au comis infracțiuni. Pe de altă parte, munca neremunerată este un real sprijin pentru realizare unor obiective importante pentru care ar fi fost necesare costuri pentru plata forței de muncă. Un astfel de exemplu este reprezentat de întreținerea cimitirului din localitate, care se întinde pe o suprafață extrem de mare și presupune costuri pe care parohia nu are cum să le acopere, iar ajutorul oferit de persoanele care prestează muncă în folosul comunității a fost semnificativ.

Pe durata prestării muncii neremunerate, persoanele supravegheate sunt incluse într-un grup format din membrii comunității, cu care lucrează în echipă, într-o atmosferă destinsă. Astfel, modelul pozitiv al celorlalți poate fi preluat cu ușurință de către persoanele supravegheate, se formează sentimentul de apartenență la comunitate, sunt valorizate abilitățile tuturor celor care muncesc, iar în cazul persoanelor supravegheate apare ideea de reparație socială. În unele situații această muncă neremunerată facilitează accesul și integrarea în comunitate.

Domnul V.V. este un astfel de exemplu. În vârstă de  37 de ani, tată a șapte copii minori, cu situație locativă și financiară precară, a avut obligația de a efectua 240 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, ca parte a sentinței prin care a fost condamnat. Acesta a efectuat cele 240 de ore de muncă neremunerată la Biserica Adormirea Maicii Domnului, unde a dat dovadă de implicare și seriozitate, fiind recomandat ulterior pentru a presta diferite activități în localitatea de domiciliu, reușind astfel să își sprijine financiar propria familie.

Un alt exemplu este al lui V.I.M., care, în timpul desfășurării muncii neremunerate în folosul comunității, și-a dovedit priceperea și seriozitatea, fiind angajat, mai apoi, cu contract de muncă. Despre această experiență, el spunea: „Probațiunea (și implicit munca în folosul comunității) îți schimbă caracterul, e un proces care te transformă, foarte educativ și instructiv, ceva ce m-a ajutat foarte mult”.

În concluzie, munca neremunerată în folosul comunității prestată de persoanele care au comis infracțiuni și au primit sancțiuni neprivative de libertate reprezintă o șansă de a repara greșelile din trecut, de a crește șansele de integrare în societate și oferă un cadru real prin care comunitatea este sprijinită în realizarea unor activități fără costuri.